Guvernul a plătit 15 milioane de lei pe un site anti-plagiat pe care nu îl folosește nimeni

Că în România se cheltuie sume absurde pe proiecte simple nu mai este o surpriză, dar se pare că aleșii ajung să cheltuie sume absurde pe proiecte utile despre care nu ajunge să știe nimeni. 

Aparent, până acum, platforma ar fi fost doar în teste și prin ea au trecut numai lucrări fictive. „În cadrul perioadei de implementare a proiectului au fost analizate și testate, prin modulul antiplagiat, teze de doctorat cu titlul de documente de test, introduse în platformă de către universitățile-pilot, partenere în cadrul proiectului. Pe baza rezultatelor obținute în cadrul testărilor, în faza pilot derulată în proiect, se vor analiza și se vor stabili pașii de urmat pentru ca activitatea de preluare, evaluare și informare privind tezele de doctorat și de gestionare a titlurilor universitare în cadrul Ministerului Educației și Cercetării Științifice să beneficieze de suportul informatic creat”, se spune într-un răspuns al Ministerului Educației remis PressOne.

[related]

Cu toate astea, la șapte luni după finalizarea tehnică a platformei, nu s-au stabilit pașii privind folosirea ei. În total, au fost trecute prin software 22 de lucrări. Despre existența proiectului știa, până acum, doar o mână de oameni.

Majoritatea universităților folosesc din România folosesc deja software anti-plagiat achiziționat de la diverși producători. Aceste programe se folosesc de Internet, dar și de bazele de date, pentru a determina ce procent dintr-o lucrare a fost copiat din altă sursă.

Odată trecută printr-un astfel de sistem, o lucrare rămâne acolo, pentru a fi comparată cu celelalte lucrări care vor fi verificate. Cu cât un sistem a fost supus mai multor teste, cu atât poate fi mai precis când vine vorba să depiseteze lucrările copiate.

Când o teză este comparată cu baza de date, cel care o introduce în sistem primește un raport care arată în ce măsură este originală (sau plagiată) lucrarea respectivă. Există, de regulă, și opțiuni care îi semnalează celui care verifică dacă sunt pasaje suspecte pentru ca acesta să poată decide singur dacă sunt copiate sau nu.

Nu se știe exact cum funcționează sistemul Ministerului Educației, dar un lucru e cert: cu cât este mai des folosit un astfel de software, cu atât devine mai precis. Iar având în vedere că prin acesta au trecut numai 22 de lucrări și că nu știa nimeni despre el până acum, frunza brand-de-țară în valoare de 1 milion de euro pare o investiție mult mai bună decât site-ul anonim de 3 milioane de euro.